Istrate Victor Iulian – Cabinet Individual de Psihologie

Ce este ADHD-ul și cum îl putem observa la copii?

ADHD, sau tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, este una dintre cele mai comune tulburări neurodezvoltative ale copilăriei. Deși este adesea discutată cu o ușoară doză de umor – pentru că cine nu a râs de micile șotii și energia nesfârșită a copiilor? – este esențial să înțelegem că ADHD-ul este o afecțiune serioasă, care necesită atenție și înțelegere.

Definiția ADHD conform DSM-5

Conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a), ADHD-ul se caracterizează printr-un model persistent de neatenție și/sau hiperactivitate-impulsivitate care interferează cu funcționarea sau dezvoltarea. DSM-5 identifică trei prezentări ale ADHD:

1. Prezentarea predominant neatenție: Copilul întâmpină dificultăți majore în a se concentra, a urmări instrucțiuni și a organiza activități.
2. Prezentarea predominant hiperactiv-impulsivă: Copilul manifestă un comportament caracterizat prin mișcări excesive și impulsivitate.
3. Prezentarea combinată: Copilul prezintă atât simptome de neatenție, cât și de hiperactivitate-impulsivitate.

Simptomele ADHD la copii

ADHD-ul poate varia în funcție de copil și situație, dar câteva simptome comune sunt:

• Neatenție:
• Dificultatea de a acorda atenție detaliilor și tendința de a face greșeli din neglijență la teme sau alte activități.
• Dificultatea de a menține atenția la sarcini sau jocuri.
• Părea că nu ascultă când i se vorbește direct.
• Dificultatea de a organiza sarcinile și activitățile.
• Evitarea sau neplăcerea față de sarcinile care necesită efort mental susținut.
• Pierderea frecventă a obiectelor necesare pentru sarcini și activități.
• Ușor distras de stimuli externi.
• Hiperactivitate și impulsivitate:
• Freamătul mâinilor sau picioarelor și contorsionarea pe scaun.
• Părăsirea locului în situații în care se așteaptă să stea așezat.
• Alergatul sau cățăratul în situații inadecvate.
• Dificultatea de a se juca sau de a se angaja în activități recreative în liniște.
• Vorbitul excesiv.
• Răspunderea la întrebări înainte de a fi finalizată întrebarea.
• Dificultatea de a aștepta rândul.
• Intreruperea sau intruziunea în conversațiile sau jocurile altora.

Observarea ADHD-ului la copii

Observarea acestor simptome poate fi provocatoare, deoarece mulți copii au momente de neatenție, hiperactivitate sau impulsivitate. Însă, la copiii cu ADHD, aceste comportamente sunt mai frecvente și mai severe.

Acasă: Un copil cu ADHD poate avea dificultăți în a-și termina temele, poate pierde frecvent obiecte personale și poate avea o energie inepuizabilă, făcându-i pe părinți să se întrebe dacă au greșit undeva. Este important să se înțeleagă că aceste comportamente nu sunt rezultatul unei lipse de disciplină, ci mai degrabă un simptom al unei tulburări neurobiologice.

La școală: Profesorii sunt adesea primii care observă semnele ADHD-ului. Un copil poate avea dificultăți în a se concentra pe sarcini, poate deranja clasa prin comportamente impulsive și poate avea un randament academic inconsistent. Comunicarea deschisă între părinți și profesori este esențială pentru identificarea și gestionarea ADHD-ului.

La joacă: În grupurile de joacă, un copil cu ADHD poate avea dificultăți în a aștepta rândul, poate vorbi peste alții și poate avea dificultăți în a-și controla impulsurile, ceea ce poate duce la conflicte cu ceilalți copii.

Abordări și suport pentru ADHD

Gestionarea ADHD-ului necesită o abordare multifacetică. Tratamentul poate include:

• Educația și suportul familial: Înțelegerea ADHD-ului și aplicarea strategiilor comportamentale poate ajuta la gestionarea simptomelor.
• Terapia comportamentală: Aceasta poate ajuta copiii să învețe abilități de organizare și control al impulsurilor.
• Medicația: Anumite medicamente pot ajuta la echilibrarea chimiei cerebrale și la îmbunătățirea simptomelor.

Deși ADHD-ul poate fi o provocare, cu sprijinul adecvat, copiii cu ADHD pot avea vieți pline și realizări remarcabile. Este important să privim dincolo de dificultățile de zi cu zi și să vedem potențialul imens al fiecărui copil. Cu înțelegere și compasiune, putem crea un mediu în care acești copii să prospere.