Istrate Victor Iulian – Cabinet Individual de Psihologie

Cu toții am avut acel moment de panică – pe drum spre serviciu sau în pat, brusc loviți de gândul: „Am lăsat aragazul deschis, dar luminile?”

Pentru majoritatea oamenilor, este o îngrijorare trecătoare care este repede uitată. Dar pentru cei cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), această întrebare poate deveni o teamă copleșitoare. În România, la fel ca în multe alte părți ale lumii, TOC este o problemă de sănătate mintală comună, dar adesea neînțeleasă.

TOC este o afecțiune de sănătate mintală caracterizată prin gânduri persistente și intruzive (obsesii) și comportamente repetitive (compulsii) menite să atenueze anxietatea.

Scenariul cu aragazul este un exemplu clasic. Imaginați-vă să trăiți cu un flux constant de astfel de griji, fiecare cerându-vă atenția și insistând asupra unei acțiuni. Este ca și cum ai avea un narator enervant în cap, mereu punând la îndoială fiecare mișcare a ta.

În România, conștientizarea sănătății mintale este în creștere, dar concepțiile greșite despre TOC sunt încă răspândite. Mulți români ar putea glumi că sunt „puțin TOC” pentru că le place să aibă casele ordonate sau programele precise. Totuși, adevăratul TOC este mult mai mult decât o preferință pentru curățenie sau ordine. Poate fi o afecțiune debilitantă care afectează grav viața de zi cu zi.

Luați în considerare povestea Mariei, o femeie de 30 de ani din București. Maria este o femeie vibrantă și energică, pasionată de gătit. Totuși, dragostea ei pentru bucătărie este adesea umbrită de TOC-ul ei. După ce coace un tort, Maria poate petrece ore întregi verificând și reverificând aragazul, de fiecare dată convinsă că l-a lăsat deschis. Acest ritual nu doar că îi perturbă viața, dar îi afectează și bunăstarea mentală.

Povestea Mariei nu este unică. Conform unui studiu realizat de Asociația Română de Psihiatrie, aproximativ 2-3% din populația României este afectată de TOC. Aceasta înseamnă că, într-un oraș aglomerat precum București, mii de persoane ar putea lupta cu temeri și compulsii similare. În ciuda prevalenței sale, mulți români cu TOC rămân nediagnosticați sau netratați din cauza stigmatizării problemelor de sănătate mintală.

Dar să adăugăm un pic de umor în acest subiect serios. La urma urmei, râsul este cel mai bun medicament, nu-i așa? Imaginați-vă un grup de suport pentru TOC în care membrii împărtășesc povești despre cele mai ciudate compulsii ale lor. O persoană ar putea împărtăși dansul său complicat de închidere a ușilor, în timp ce alta povestește despre cântecul său elaborat de spălat pe mâini, cântat pe melodia unui cântec popular românesc. Aceste momente de înțelegere și umor împărtășite pot fi incredibil de terapeutice, reamintindu-le celor cu TOC că nu sunt singuri în luptele lor.

În România, există tot mai multe resurse și sisteme de suport pentru cei care se confruntă cu TOC. Psihologii și psihiatrii specializați în terapia cognitiv-comportamentală (TCC) ajută mulți români să-și gestioneze eficient simptomele. TCC se concentrează pe schimbarea tiparelor de gândire și comportament care alimentează TOC, oferindu-le indivizilor instrumentele necesare pentru a rupe ciclul obsesiilor și compulsiilor.

Mai mult, inițiativele comunitare și forumurile online oferă spații sigure pentru români să își împărtășească experiențele și să găsească solidaritate. Aceste platforme ajută la demistificarea TOC-ului, încurajând mai mulți oameni să caute ajutor și reducând stigmatul asociat problemelor de sănătate mintală.

Așadar, data viitoare când te întrebi: „Am lăsat aragazul deschis?” amintește-ți că este o îngrijorare comună. Pentru cei cu TOC, este o privire într-o luptă zilnică purtată cu curaj și reziliență. Prin promovarea înțelegerii și oferirea de suport, putem face o diferență semnificativă în viețile celor afectați de TOC în România. Și cine știe, poate într-o zi, Maria își va coace prăjiturile în liniște, știind că are instrumentele necesare pentru a face față oricăror provocări pe care TOC-ul i le aruncă.